Ozetanya – Povestea unui record

Aş vrea să vă relatez istoria concursului de la Ozetanya, “Cupa Internaţională Potaissa”, ediţia a doua, 2014, aşa cum s-a văzut din standul de pescuit.

Eram familiarizaţi cu acestă baltă, prima ediţie a concursului am câştigat-o tot noi, ȋn aceeaşi formulă: Robitu Dorin, Lenart Andrei şi subsemnatul (Ciprian Dudilă), pe scurt echipa Dudi Bait.

Stiam că este peşte mult şi că se prind cantităţi considerabile de peşte, aşa că am venit pregătiţi din toate punctele de vedere: multe cârlige gata legate, monturi, lansete de rezervă, nadă din belşug şi ȋncărcaţi de energie, pentru a putea face faţă numeroaselor driluri pe care speram că le vom avea.

“Cupa Internatională Potaissa” ediţia 2013 şi ediţia 2014: Dudi Bait – Locul 1

Tragerea la sorţi a standurilor a fost favorabilă pentru noi, am picat pe sectorul A, pe un loc bunicel, unde se putea prinde şi peşte mare, deci am pornit mulţumit şi optimist spre stand. Petrecerea din seara precedentă concursului l-a “doborât” pe colegul Robi, aşa că a trebuit să ȋncepem pregătirile concursului doar eu şi Andi. Primul lucru sondarea standului, pe toată deschiderea lui, pentru a vedea ce fel de structuri sau particularităţi avem ȋn faţă.Am găsit pe la aproximativ 70-80 m un prag, fund tare şi diferenţă de nivel de 30-40 cm, ce părea foarte promiţător, ȋn rest, până pe la 120-130 metri, nimic special. Balizele de delimitare a standului erau pe la 100 m şi regulamentul concursului prevedea că nu se putea face nadire grea doar până la acestă distanţă, peste balize se putea lansa montura şi nădi cu cobra. Având ȋn vedere toate astea, am hotărât să facem un pat de nadă la pragul găsit cu markerul, ȋn partea stângă a standului, iar spre baliza din dreapta, un al doilea pat de nadă, doar din bile date cu cobra. Nadirea de la prag am facut-o cu bulgări, iar la 100-110 m am nădit doar cu bile “Mister Dudi”.

O să urmeze şi alte materiale (video sau foto) ȋn care o să arătăm exact cam cum pregătim nădirea şi ce folosim, până atunci vă spun că la nădirea grea am folosit groundbait “Mister”, tot din gama Dudi Bait, la care am adăugat boilies ȋntreg şi spart, pelete (CSL şi fishmeal), seminţe diversificate (porumb, cânepă, ceva alune tigrate, plus un amestec de seminţe mici, toate acestea, bine umectate cu aditiv “Mister Dudi”. Proporţiile nu sunt fixe, nu ştiu să va zic exact cantităţile, o să vedeţi mai bine ȋn materialele video ce vor urma. Ce pot să vă spun e că am folosit aproximativ o găleată de 20 litri la o nădire, din acest amestec. O cantitate mică – medie, faţă de cantităţile folosite de majoritatea concurenţilor de la Ozetanya, ȋnsă noi aveam strategia noastră, bazată mai mult pe patul de bile de la 100 m, pe care l-am alimentat din start cam cu 3 kg. Pe parcursul concursului, am ȋntreţinut ambele paturi de nadă, prin nădiri repetate cu cobra.

Până acum v-am spus ȋn mare parte strategia de ȋnceput a pescuitului, care este cât de cât fixă, ȋnsă pe parcursul pescuitului apar mai mulţi factori care dictează direcţia care trebuie urmată ȋn continuare şi care, din păcate, nu este o chestie fixă, care poate fi aplicată oricând şi oriunde, depinde mult de deciziile pe care le faci la momentul respectiv, ȋncercând să greşeşti cât mai puţin.

Nu cred că ştie nimeni exact cum trebuie făcut la pescuit pentru a nu face greşeli deloc, ȋnsă trebuie ţinut cont de câteva lucruri, pe care o să incerc să vi le spun, atât cât ştiu mai bine. Momentul nădirii este unul din cele mai importante aspecte ce trebuie luat ȋn calcul. Intreţinerea patului trebuie facută constant, ȋn funcţie de numărul trăsăturilor. La fel şi cantitatea de nadă folosită. Nu faceti nădire grea când aveţi trăsături decât dacă sunteţi 100% convinşi că nu o să sperie peştele. Mai bine nădiţi cu cobra (nu există riscul de a speria crapul) şi abia după ce ritmul trăsăturilor scade sau se opreşte, treceţi la nădire cu bulgări, spomb….Incercaţi totuşi să ţineţi peştele pe vad cât de mult posibil (prin nădire cu cobra) pentru că după ce a terminat nada şi bancul de peşti a plecat, va fi greu de adus ȋnnapoi, va găsi o altă sursă de hrană (la vecinii de stand de exemplu). Trebuie permanent căutat peştele, la fel cum am procedat şi noi la acest concurs, am pescuit simultan pe cele două paturi de nadă, sau ȋntre ele şi unde era concentraţia mai mare de peşte, acolo aveam mai multe lansete (niciodată ȋnsă, toate lansetele ȋn acelaşi loc). Crapul putea gasi hrană din nada oferită de noi, de la 65 m până la 110 m, aşa că, dacă ritmul trasăturilor nu era bun la 80 m (de exemplu), căutam la 90 m (sau 70 m). Nu e o soluţie (din punctul meu de vedere) nădirea pe ȋntreaga zonă a standului. Noi am concentrat nada la 70-80 m şi la 100-110 m, ȋn rest erau câteva bile ȋmpraştiate pe zona dintre paturi (80-100 m).

Peştele cu care am ajuns la 1000 kg de peşte prins

Lansetele nu trebuie schimbate toate odata, inceput pe rând, câte una şi trebuie făcută această operaţiune la momentul potrivit (care trebuie stabilit de pescar, tot ȋn funcţie de situaţia ȋn care se află la acel moment). Momeala de la cârlig să fie preferata DE MOMENT a crapului. Am subliniat de moment, pentru că uneori merge bine o prezentare snowman, alte ori bilă simplă, altă dată solubile, sau orice altă combinaţie de momeli sau de diametre. Pentru noi la acest concurs, prezentarea cea mai bună a fost o singură bilă solubilă de 20 mm, la care am prins şi peşti mici, dar şi exemplare de 10-13 kg. In momentele de pauză, când nu sunt multe trăsături, deşi strategia e bună, nadă există pe pat şi lansetele sunt bine poziţionate, ȋncercaţi să pregătiţi standul pentru următoarele “atacuri” ale peştilor: ȋncărcat lansete de rezervă, refacut forfage şi monturi (verificat dacă totul e ȋn regulă, sau trebuie schimbate), aranjat standul (fără dezordine).Rutina, alături de odihnă, sunt foarte importante ȋn concursuri de acest fel, nu neglijaţi aceste aspecte. Dacă unul din colegi doarme, ȋncercaţi să nu-l deranjaţi decât ȋn situaţii excepţionale, 1-2 ore de somn neȋntrerupt sunt vitale pentru buna desfăşurare a pescuitului, oboseala te face să greşeşti (chiar dăcă uneori nu-ţi dai seama) şi-ţi dă o stare de nervozitate permanentă (cel puţin aşa e ȋn cazul nostru).

Driluri duble sau triple – au fost normale ȋn acest concurs

Dacă scăpaţi peşti mai mult decât ar trebui, ȋncercaţi să identificaţi greşala şi să o remediaţi, de multe ori poate fi o chestie banală, ce nu ţine neapărat de cârlig. Nu ȋncercaţi să blocaţi vecinii de stand(prin linii de nadă sau mai ştiu eu ce), tind să cred că sunt doar mituri pescăreşti aceste lucruri. Cel mai bine poţi să “blochezi” vecinii ţinând peştii cât mai multă vreme pe standul tău şi să prinzi cât mai mult ȋn acest timp. Binenţeles că e foarte importantă şi poziţia padului de nadă, poţi să alegi greşit zona şi să nu mai ai randament maxim, ȋnsă asta ţine de configuraţia standului respectiv.

Driluri incredibile la Ozetanya, cu peşti de 11-12 kg

Toate acestea sunt lucruri constatate de mine, ȋn diferite concursuri, inclusiv la Ozetanya şi sunt aplicabile ȋn competiţii “de viteză” unde toată lumea prinde mult peşte, doar că tu trebuie să prinzi ceva mai mult decât restul. Ce se ȋntămplă cu “calitatea” ȋnsă? Cum faci să selectezi peştele şi să prinzi exemplare mari? Asta deja e temă pentru alt articol. Pentru noi la Ozatanya, a fost simplu zic eu: după ce aveam deja avans considerabil la cantitate, fiind imposibil să ne mai ajungă vreo echipă, am inceput să reducem nădirea şi să băgăm multe bile tari pe patul de nadă, iar la cârlig 2 bile tari de 20 mm, ȋmbrăcate ȋn pastă “Mister Dudi”. Acest lucru a condus la o scădere a trăsăturilor, ȋnsă media crapilor a crescut şi am reuşit să prindem şi exemplare mai mari de 14 kg, care ne-au asigurat şi o medie bună a celor mai mari cinci peşti.

Robi şi unul din crapii mari ai bălţii

Cu acest peste scos de Andi, am reuşit să păstrăm o medie bună a celor mai mari 5 peşti

Cum spuneam, stategia de nădire permanentă cu solubile ne-a adus cam 250 kg de peşte la un cântar, pe când ȋn ziua când am căutat să creştem media, am cântărit 130 kg. A fost mai mult decât suficient şi aşa pentru că am câştigat concursul detaşat, la o diferenţă de 500 kg (!!!) de locul second.
In ultima dimineaţă de concurs, eram deja câştigători, aşa că, singurul stimul pentru a continua pescuitul de viteză, a fost să doborâm şi recordul bălţii. Am “turat” pentru ultima dată motoarele, pus mâna iarăşi pe cobre şi nădit solubile. Nu vreau să vă spun cantităţi de nadă folosite, nu pentru că ar fi secret, dar nici nu vreau să credeţi că doresc (ca şi producător de nadă) să vă ȋncurajez să nădiţi abundent, doar de dragul de a face vânzare. Plus de asta nici să nu credeţi că ȋn nădirea masivă stă succesul unui concurs câştigat…nici vorbă. La acest concurs de la Ozetanya au fost multe echipe care au nădit mult mai mult ca noi, fără să fie ȋntre câştigători, sau măcar să se apropie de cele 1418 kg prinse de noi (nou record de cantitate al balţii, ȋntr-un concurs de 96 ore). Totuşi, pentru a prinde o aşa cantitate de peşte, trebuie să ai şi suficientă nadă la ȋndemână…

Echipa câştigătoare

Ediţia precedentă a cupei Potaissa, am câştigat-o tot noi, de pe sectorul C, pe un stand care nu promitea multe, cu o cantitate de “doar” 917 kg. Acum, de pe alt stand, mai bun, având la dispoziţie şi nada potrivită, ne-am făcut bine treaba şi am luat iarăşi locul 1, stabilind şi un nou record al bălţii.